De-a lungul anilor am adunat vreo 660 GB de poze.
Nu s-ar considera mult dacă ar fi pozele clienților mei, arhivate frumos.
Dar e mult pentru că…
Prin 2008 când mi-am luat primul DSLR, mă bucuram că pot face poze în rafală, și abuzam de opțiunea asta.
Așa că au ieșit …multe 😀.
Și acum folosesc asta dar pentru o cauză nobilă – să (sur)prind momentul ăla fain, în anumite situații.
Apoi, pentru poze din turele de prin pădure, diverse excursii sau de prin oraș, foloseam braketing. Adică făceam 3 poze la același cadru, cu expuneri diferite, în ideea că ulterior la procesare ele vor fi unite într-o singură poză, HDR.
Acum ai HDR pe telefon, și ți-l face telefonul instant, fără să știi măcar, că sunt mai multe poze suprapuse, cu expuneri diferite.
Pentru că tu vezi doar una, rezultatul final.
Ei, mai demult nu aveam așa ceva. Așa că făceam 3-5 poze pentru câte un cadru unde aveam contrast prea mare ca să am expunere corectă pe toată poza.
Și mai făceam panorame, fotografiind cu aparatul pe verticală, un cadru orizontal, din mai multe declanșări. Din 5-6 poze una lângă alta, parțial suprapuse, ieșea un cadru orizontal de rezoluție și mai mare (cum este și asta de aici).
Și așa, am mai adunat niște GB de poze.
Pentru că… ce să vezi, nu și-a mai făcut nimeni timp să sorteze și să prelucreze acele poze.
Dar nici de aruncat nu le-aș arunca 😎.
Acum, cu Lightroom, e mai simplu de sortat pozele făcute în rafală, de unit pozele cu breaketing, sau panoramele.
Dar tot trebuie ca cineva să facă asta 😅.
Mă gândesc la o săptămână în care să fac doar asta, SAU, să fac zilnic/săptămânal câte puțin, până le termin. Un proiect.. pe cândva!
Apoi a venit era smartphone, în care facem rapid 2-3-5-15 poze la ceva sau cineva, tot în ideea că apoi vom alege pe cea mai bună, și pe restul le ștergem.
Nici tu nu ai ajuns până acum la partea cu “și pe restul le ștergem”? Nici eu 😅.
DAR! – Ce am învățat din asta:
Ca să previn acest “digital cluttering” ce poate dăinui ani de zile, acum aleg cu atenție cadrele pe care le pozez, adică nu mai fac poză la orice, deși telefonul parcă te îmbie la așa ceva.
Apoi, dacă fac poză la ceva, sunt atent cum încadrez, ce lumină am, ce fundal am, și dacă merită făcută poza.
Uneori mă opresc înainte să declanșez, că văd pe ecran ce iese, și știu că iese o prostie pe care nu o vreau.
Și mai fac ceva: după ce totuși fac poză, verific dacă a ieșit bine, și evaluez din nou dacă merită păstrată, iar în caz negativ, șterg poza chiar atunci pe moment.
Nu o să ai niciodată o săptămână într-o bună iarnă, la munte, la gura sobei cu un ceai cald și viscol afară, să stai tu să sortezi pozele din ultimii ani.
Mai bine previi dezastrul, în timp real 😏.
#pozecusens #realtimedecluttering #reșița
Foto: panoramă Reșița, cu Pentax K200D, din mai multe cadre verticale.
3 mai, 2012
