Am mai avut aparate pe #film, dar am renunțat la ele. Credeam că nu mai vreau să folosesc așa ceva. Până la urmă… un digital bun face minuni, nu?
Și totuși… e 2025 și am achiziționat un Pentax MZ-5n, cu un obiectiv de 50mm, luate separat, și am și un film Agfa alb-negru, ce așteaptă să fie expus 🙂.
Nu sunt sigur că merge aparatul, așa că va trebui să îi pun baterii, și să văd ce face.
Dacă e ok, o să fie fain! 😃
E un aparat mult mai modern decât ce avusesem eu înainte, deși, și cu alea se puteau face #fotografii foarte faine.
Dar sunt încântat de faptul că un așa aparat vechi (pe film, nah…) are funcții cu care eu eram obișnuit doar pe DSLR-uri sau mirrorless-uri.
Aș menționa printre ele: timer, rafală, compensarea expunerii, fotografie în format panoramic, exponometru cu 3 tipuri de măsurare a expunerii, bliț încorporat plus patină pentru bliț extern, timp de expunere până la 1/2000 și posibilitate de expunere automată (A).
M-a întrebat cineva „Pozele alea tot pe digital ajung deci care-ar câștigul cu analogul?”
Răspunsul meu:
Așa este, dar nu este vorba despre „câștigul cu analogul” 🙂.
În digital deja putem face lucruri absolut minunate.
Este doar un alt mod de a face fotografii.
Un mod mai complicat, dar fain și interesant.
Poate și un pic de nostalgie. Un pic de surpriză – căci până developezi filmul, nu știi ce ai făcut.
Un pic de explorare, și curiozitate – în 1997 când apărea camera asta pe piață, eu aveam o „săpunieră” automată, pe film.
Nu știam de existența SLR-urilor sau ce știu ele să facă fain.
Și în niciun caz nu mă puteam „atinge” de o cameră Pentax pentru profesioniști (din cauza prețului, zic).
Abia prin 2009-2010 am avut vreo două SLR-uri (Un Zenit și un Practika parcă) cu care am experimentat cu câteva filme – nu multe, vreo 3.
Apoi am renunțat la ele, iar niște ani mai târziu mi-a părut rău că am renunțat.
Acum, am găsit acest Pentax (eu fiind un mic fan Pentax, că am avut un K200D prin 2008).
Vreau să fotografiez și pe film, pentru experiența în sine. E o curiozitate care se simte fain.
Parte din „slow down life”, vreau să vă și să fac lucrurile (unele) cum se făceau mai demult.
Câștigurile nu la calitatea imaginii, nici vorbă!
Câștigurile sunt la bucuria de procesul în sine.
PS: dacă ai filme vechi, developate, nu le arunca! O să le poți scana la o calitate bună, și vei putea revedea fotografiile vechi, pe computer/telefon.
Lasă un răspuns